Istoria sahului - Campionii

Ca in orice alta intrecere, exista campioni care au dominat sahul in perioadele in care au activat. Cu siguranta au existat foarte multi campioni insa pana astazi ni s-a pastrat o lista mai scurta, in functie de informatiile scrise care au ajuns pana la noi. 

In trecut nu existau campionate mondiale si astfel, sahistii cei mai buni erau evidentiati in Europa datorita dezvoltarii mult mai acentuate fata de alte continente.

Astfel, avem urmatoarele categorii de campioni:

- primii campioni europeni (despre care s-a scris in documentele vremii)

- campioni mondiali neoficiali

- campioni mondiali (oficiali)

- campioane mondiale (campionatul feminin)

I. Primii campioni europeni ( mijl. sec. XVI - sf. sec. XVII)

Ruy Lopez de Segura (Spaniol, 1530-1580)

Giovani Leonardo da Cutri (Italian, 1542-1587). El si-a luat revansa asupra lui Ruy Lopez in anul 1575, in prezenta regelui Filip al-II-lea.

Paolo Boi (Italian, 1525-1598). Si el, la randul lui, l-a invins pe Ruy Lopez de Segura in anul 1575. 

A fost apoi la randul lui invins de catre Alessandro Salvio (Italian, 1570-1640) cu doar 3 zile inainte de a muri. Dupa moartea lui, maestrii italieni au continuat sa domine sahul.

Gioacchino Greco (Italian, 1600-1634) a fost considerat cel mai bun jucator al timpului sau. De asemenea, avem pastrate numeroase partide ale sale cu tot felul de curse, specifice jocului acelor timpuri.

Pentru aproape un secol sahul a continuat sa se dezvolte in tarile cele mai avansate din Europa (Italia, Franta, Anglia). Cu toate acestea nici un jucator nu am mai ajuns sa fie considerat campion pana la  Alexander Cunningham (1654-1737), un scotian ce locuia in Olanda, la Haga.

De asemenea, in Paris, unul dintre cei mai buni jucatori era  Kermur Sire de Légal (1702-1792), profesorul vestitului teoreticiat Philidor.

Un alt jucator considerat campion la vremea lui a fost sirianul Philippe Stamma care a fost considerat cel mai bun jucator pana din anul 1737 pana cand a fost invins de Philidor in anul 1747 la Londra.

François André Danican Philidor (Francez, 1726-1795) a fost un jucator exceptional si primul teoretician al sahului. A murit la Londra in timpul Revolutiei Franceze.

Va urma ...

Legenda boabelor de grau

Prima legendă, cea mai cunoscută, scrisă în limba persană, datează din perioada Sasanizilor şi ne povesteste despre un înţelept indian care hotarîse să dea o lecţie prinţului său, prea orgolios. A folosit pentru aceasta un joc nou, încă necunoscut, care prefigura personaje si moravuri ale curţii regale. Piesa cea mai neajutorată, regele, era înconjurat în permanenţă de slujitorii săi modeşti, fără de care nu s-ar fi putut descurca. Cînd tînărul şi orgoliosul prinţ, entuziasmat de frumuseţea jocului învăţat, l-a întrebat pe înţelept în ce chip doreşte să fie recompensat, acesta i-a intins cu modestie o nouă şi subtilă cursă:

“Mă mulţumesc cu grîul care s-ar putea obţine punînd un bob pe primul pătrat al tablei de şah, două pe al doilea, patru pe al treilea, opt pe al patrulea şi asa mai departe, dublînd necontenit numărul boabelor din pătrat în pătrat, pînă la ultimul pătrat…”

Cînd rezervele de grîu ale Indiei s-au terminat, nu se acoperise nici jumătate din suprafaţa tablei de şah, numărul boabelor care trebuiau să fie puse pe ultimul pătrat fiind nici mai mult nici mai putin de 2^63 boabe adica in total pentru toata tabla de sah o cantitate imensa de 2^64-1 (18.446.744.073.709.551.615) boabe.

Înţeleptul indian ceruse o cantitate de grîu imensă, pentru strîngerea căreia ar fi fost necesare cîteva recolte ale întregului glob.

Istoria sahului

Pe scurt

Există mai multe versiuni despre originea șahului, cele mai răspândite dintre ele consideră ca țară de origine India, Persia și China.

Perioada în care a apărut jocul de șah se apreciază că a avut loc între secolul III și secolul VI. Despre descoperirea jocului sunt nenumărate legende, printre cale una dintre cele mai renumite este legenda cu boabele de grâu.

Izvoarele istorice atestă faptul că se juca șah prin secolul VI în Persia. Jocul s-a răspândit prin secolul VII o dată cu extinderea și invaziunii islamice în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Bizanț, Italia, Europa de Est și Spania. In evul mediu șahul era considerat de nobili ca un joc de elită, pe când biserica a dezaprobat jocul timp de câteva secole.

Prin secolul XVI se vor modifica mult regulile de joc, astfel se poate vorbi că în acel timp a apărut sahul modern. In acel timp era un joc răspândit mai ales în Spania, Franța, și Anglia ulterior în Rusia de unde provin cei mai mulți campioni mondiali de șah. In prezent există programe de șah pentru computer care au câștigat partide de șah chiar contra unor campioni mondiali.

Etapa I - aparitie si raspandire

In general, sahul se considera ca originar din nordvestul Indiei in timpului imperiului Gupta (sec. VI) unde, in forma sa initiala, era cunoscut sub numele de caturaṅga (insemnand in limba sanscrita “cele 4 divizii militare” – infanteria, cavaleria, elefantii si carele de lupta reprezentate de catre piese ce vor evolua ca forma spre cele moderne arhicunoscute astazi de pioni, cai, nebuni si turnuri).

Prima atestare a sahului se regaseste in vecinatatea Indiei si anume in Persia in jurului anului 600 unde jocul era cunoscut sub numele de chatrang si apare in scrierile epice ale acelor vremuri ca un joc practicat de nobilime.

Chatrang-ul s-a dezvoltat apoi in toata lumea musulmana dupa islamizarea Persiei (633 – 644) sub numele nou de shatranj, piesele pastrandu-si vechile denumiri persane. O data cu infiltrarea arabilor in peninsula iberica sahul (shatranj) a cucerit imaginatia intregii nobilimi europene fiind astfel cunoscut sub diferite denumiri, cea mai folosita fiind cea de “sah” insemnand “rege” in limba persana (shāh).

Ca o curiozitate, primele piese de sah care au intrat in Europa au fost regii care erau folositi ca obiecte ornamentale de catre colectionarii vremii, jocul de sah ajungand in fapt mai tarziu. Este si motivul pentru care intreg jocul a preluat denumirea piesei principale - regele.

Incepand cu sec. XIII, in Europa de Sud (Spania si Italia), regulile sahului (shatranj) au inceput sa fie modificate ca pana la sfarsitul sec. XV jocul sa semene foarte mult cu cel de astazi.

Din Europa sahul s-a raspandit apoi in toata lumea folosind sistemul colonial existent in sec. XV - XIX ajungand in ziua de astazi un joc practicat la nivel mondial.

Exista si alte teorii cu privire la aparitia jocului de sah (cum ar fi sahul chinezesc) insa nu ofera acelasi fundament precum teoria prezentata mai sus.

Va urma ....